Ferdinand Hodler la Budapesta până la finele anului 2008

•Septembrie 9, 2008 • Lasă un comentariu

Ferdinand Hodler s-a născut la 14 martie 1853 la Berna, într-o familie de oameni săraci, fiind considerat unul dintre cei mai cunoscuţi pictori elveţieni ai secolului XIX. Tatăl său, Jean Hodler şi-a întreţinut familia de pe urma tâmplăriei, mama sa, Marguerite, născută Neukomm provenind dintr-o familie ţărănească. 

La vârsta de 8 ani Hodler îşi pierde tatăl şi doi fraţi mai mici urmare a tuberculozei. Mama sa se căsătoreşte cu un pictor decorativ, murind şi ea însă în 1867, tot de tuberculoză. Până la vârsta de 10 ani Hodler învaţă pictura decorativă de la tatăl său, fiind trimis la Thun, pentru a se şcoli la Ferdinand Sommer, un pictor local. Printre primele lucrări ale lui Hodler se numără peisaje convenţionale, pe care le vinde turiştilor şi în magazine. În 1871, la vârsta de 18 ani pleacă pe jos la Geneva pentru a-şi începe cariera de pictor.

Lucrările de maturitate timpurie ale lui Hodler abundă în peisaje, compoziţii figurative şi portrete, concepute cu un realism solid. În 1875 călătoreşte la Basel unde studiază pictura lui Hans Holbein, în special Christos mort în criptă, care îl va influenţa pe Hodler în abordarea temei morţii.   

În ultimul deceniu al secolului XIX, stilul său evoluează spre contopirea mai multe genuri printre care simbolismul şi art nouveau. Elaborează un stil propriu denumit de el însuşi PARALELISM, caracterizat prin gruparea unor personaje dispuse simetric în formule sugerând ritualuri sau dans.  

În ultima fază, stilul lui Hodler îmbrăţişează expresionismul, cu personaje geometrice şi intens colorate. Peisajele sunt reduse la esenţe, uneori consistând într-o întindere de pământ între apă şi cer. Totuşi, cel mai cunoscut tablou al lui Hodler (fiind renumit pentru personajele sale surprinse în febra activităţilor de zi cu zi) rămâne celebrul ţapinar (Der Holzfäller, Musee d’Orsay, Paris). Acest tablou avea să fie redat şi pe bancnota de 50 franci elveţieni, lansată de Banca Naţională a Elveţiei.

În 1898, Hodler se căsătoreşte cu Berthe Jacques. În 1914 condamnă atrocităţile naziste de la Rheims, lucru care va duce la excluderea operelor sale din muzeele de artă din Germania.

Amanta sa, Valentine Godé-Darel, este diagnosticată cu cancer în 1913, iar multele ore petrecute de Hodler la căpătâiul iubirei au stat la baza unei remarcabile serii de picturi legate de ieşirea acesteia din viaţă. Moartea sa în ianuarie 1915 are un mare impact asupra lui Hodler, care se va îngropa în muncă. Din 1916 datează o serie de circa 20 de autoportrete.

În 1917, sănătatea sa şubredă îl trimite cu gândul la sinucidere. Moare la Geneva, pe 19 mai 1918, lăsând în urma sa un număr mare de opere zugrăvind acest oraş.

La Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta puteţi vizita expoziţia Hodler – o privire simbolistă în perioada 9 septembrie – 14 decembrie 2008.

Pomul lăudat şi animalul sumar îmbrăcat

•Septembrie 8, 2008 • Lasă un comentariu

Ca realizare IT clipul de mai jos este realmente impecabil, muzica de asemenea iar montajul, fascinant. Ceea ce nu pricep însă este compromisul făcut de francezii de la Orangina de dragul imaginii îndrăzneţe. Pare mai degrabă un pariu pierdut de şeful de campanie, şi pe care de această dată se vede nevoit să îl respecte.

Targetată pentru consumatorii cu vârste între 18-90, noua prezentare Orangina se va mulţumi să fie difuzată pe posturile TV la ore deosebit de târzii, bucurându-se însă de toleranţa şi simpatia internetului.

Rămas bun Gherasime, rămas bun Traian Brad!

•Septembrie 7, 2008 • Lasă un comentariu
A decedat ILARION CIOBANU, singurul actor român care a absolvit Academia de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia Film. Răpus de un nemilos cancer faringian, astăzi 7 septembrie 2008, Ilarion Ciobanu a debutat la vârsta de 30 de ani, în filmul „Setea„, alături de Ion Besoiu şi Amza Pellea. Ulterior şi-a lăsat girul în peste 50 de filme. După 1989, a continuat să joace doar foarte rau, în filme precum „Crucea de piatră – Ultimul bordel„, „Terente – Regele balţilor„, „Tancul” şi „Bored„.

La Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film Bucureşti BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelenţă pentru contribuţia sa în arta cinematografiei, moment în care cei prezenţi l-au aplaudat în picioare minute in şir.

Ilarion Ciobanu va rămâne etern în sufletul celor care am copilărit cu „Toate pânzele sus” ca şi cârmaciul Gherasim de asemenea creionându-l impecabil pe Traian Brad, fratele mai mare din ciclul cu ardeleni. Coloana vertebrală ireproşabilă şi refuzul de a îşi transforma viaţa personală într-un talcioc ne fac pe mulţi să regretăm dispariţia acestui OM, a acestui actor atât de puţin histrionic.

Dumnezeu să-l odihnească!

Lumea copiilor

•Septembrie 7, 2008 • Lasă un comentariu
https://vasilesensual.files.wordpress.com/2008/09/lumea-copiilor-voi-copii.pdf

Cele mai frumoase flori

•Septembrie 7, 2008 • Lasă un comentariu
https://vasilesensual.files.wordpress.com/2008/09/cele-mai-frumoase-flori3.pdf

Noi în anul 2000

•Septembrie 7, 2008 • Lasă un comentariu
https://vasilesensual.files.wordpress.com/2008/09/noi-in-anul-20001.pdf

Broscuta Oac

•Septembrie 7, 2008 • Lasă un comentariu
https://vasilesensual.files.wordpress.com/2008/09/broscuta-oac2.pdf